Irisul mi se despica cu fiecare secunda ce se desprinde din timpul infinit.Simteam cum,culoarea ochilor tai verzui imi apasa suflarea greoaie si obosita.
Imi zambesti,dar totusi ma privesti cu o oare care mirare;de ce taci?Linistea dintre noi imi patrunde prin vene si parca sangele imi fierbe izbindu-mi inima la fiecare sunet ce cu greu se aude din departare.
Parul tau balai se joaca cu razele soarelui,invartindu-le intr-o aureola plina de finete si culoare.
Sunt enervata de cuvintele ce fug de mine,iar in mica mea inocenta nu le pot afla intelesul si esenta.
O briza calda de vara se prevede printre straiele noastre prafuite;tresar crezand ca te induri sa imi spui macar doua slove,dar spre nenorocirea mea iti pierzi curajul si cazi nimicit pe iarba proaspata si umeda.
Nu-ti inteleg timiditatea,de fiecare data cand ma privesti esti ezitant si parca-ncerci sa-mi furi din stralucire,lasandu-ma cu-n trist regret.
O,tu,fiinta de gheata ,ce pari de portelan,conturul fetii tale ascunde mii de taine.Te studiez in de aproape si vad o alta lume,o harta cu mici repere amestecate printre buzele plapande si frumos dirijate pe fata ta incetosata.
Privesti spre cer,oare la ce iti sta mintea?O invalmaseala de cuvinte iti trec prin minte ,dar totusi nu doresti sa destainui nimic din gandurile tale bizare.
In fond,ce e tacerea?O tanara domnita,ce linistita ne priveste cu ochii ca o mare de cuvinte neindraznind sa-si spuna simtamintele.
Ma amagesti,te-ntorci catre mine si apoi razi necontrolat de puritatea pe care o infatisez.De ce esti atat de crud,inima iti este tabacita de povara vietii,iar egoismul tau este incontrolabil.
Intr-un final,cerul isi varsa supararile,lasand lacrimi amare pe pamant,
Tu vezi ca ploaia imi inunda rochia catifelata si parca te induiosez.Ma iei in brate,ma saruti usor pe frunte ,iar mai apoi cu o mica infricosare,imi soptesti :”Adio,te iubesc!”.
