Cu obrajii rosiatici si buzele carnoase pictate cu purpuriu,soptesti cuvinte de gheata gerului naprasnic si baletezi cu brazii falnici incondeiati cu picuri de cristal.
Privesti in jur ingandurata,toata zarea argintie se inchina in fata maretiei tale,iti fluturi rochia inmiresmata cu aer proaspat ca o mireasa fericita,cu toate ca,ti se pare ca nimic nu e la locul lui.Oricate sentimente de marinimie ai avea de oferit ,oricine te respinge,pana si cosurile fumegande nu mai respira la auzul pasilor tai,ai dori sa sfasii cu dintii orice aratare ce ti se iveste in fata si sa ii demonstrezi ca tu esti craiasa tuturor timpurilor.
Infuriata si plina de resentimente,amesteci binele cu raul,amarul cu dulcele,fara sa tii cont de nimic,totul se afunda intr-o racoare desavarsita ce se transforma treptat intr-o traire inghetata,intr-un nul absolut.Observi ca toti te implora sa te opresti,chiar si vulturul plesuv trimite de pe bolta cereasca cantece de jale inchinate tie,dar tu ai devenit nemiloasa,nu-ti mai pasa de nimeni si de nimic.
Intr-un ceas tarziu,cand mania a depasit orice granita in sufletul tau de gheata,rasuflii greu si umblii cu privirea peste tot ce ai distrus,cand,deodata,un sunet infundat se aude din departare.Un mic pui de om isi face aparitia printre troienele adanci tinand la pieptul sau ceva de pret.Astepti ingandurata reactia copilului,ce va sa vie dupa intaia sa miscare,il vezi cum se apleaca si-si face loc in zapada neteda,iar dintr-odata se ridica brusc si pleaca.
Te apropii alene,curioasa,ramai pe loc fara suflare,cand,brusc pe fata luminata de felinarul batran se prevede sfioasa o lacrima fierbinte,ce-ti topeste simturile la vederea plapandului ghiocel pleostit de bietul copilas pe pamantul inghetat,care incetul cu incetul te preface intr-un gand bun raspandit in lumea larga.
