Mereu se gandeste la cei din jur inaintea ei,se simte singura chiar daca e alaturi de o intreaga omenire,se gandeste doar la trecut si nici de cum la viitor ,prezentul e doar un fir de cerneala cazut pe coala imaculata a vietii.Nimeni nu-i poate fura limpezimea lacrimilor in care se scurg orele tinerii ei.Plange ,inchipuindu-si ca cel pe care si-l doreste o va auzi,ii va auzi tanguielile vestedete pe care le murmura in negura,lasand doar luna sa ii observe supararea.
Realizeaza ca tot ce nu vrea are ,iar pata de culoare a inimii sale umbrita nu se iveste ,nici macar nu picura lasandu-i macar un ragaz,o speranta.Se uita spre ea ,zambeste ,dar nu se atinge de ea crezand ca-i prea sensibila si o va rani.Fata nu spune nimic,caci atunci ca o fata plange singurii mesageri sunt picurii ploii ochilor sai ce-si doresc sa fulgereze privirea baiatului rece ,acoperit de mantaua minciunii.
Demnitatea o impiedica sa ii spuna cat de mult ravneste pentru un dram de iubire ,de interes din partea lui,nu-si gaseste cuvintele,intrebarile ii pulseaza in suflet si simte cum se apropie de pamantul vestejit ,darmandu-si orice cale de scapare si orice aripa de zbor.
Frumusetea ei paleste in fata norilor curmati de tunetele suferintei,caci atunci cand o fata plange ,lacrimile ei nu mint ,iar toata natura o acompaniaza in melodicul ei suspin.
Isi sterge ochii umezi ,expira vitejeste ,se alatura vantului in miscari gratioase din talie ,se apropie de zarea ruginie sugrumand frica baiatului de a o iubi.
2 comentarii:
nice:D
ce vrajeala :))
Trimiteți un comentariu