Aprilie va trece ca briza vantului domol,si noi ne vom uita cu ochi incetosati si cu suspine adanci,cum florile vor curge din copaci ca anii nostrii trecatori in viata asta efemera ce ne balanseaza sentimentele incet,incet pana ce ametesc.Apusul bolnavicios si pistruiat se lasa alintat de dulcele orizont si ne mangaie pielea cu o lumina calda,aurie,ce se cuibareste in pletele tale balaie.
Vei pleca si tu,la fel ca aprilie,pe o ploaie primavaratic
a,fara umbrela,doar cu salul tau straveziu pe care il infasori in jurul buclelor jucause.Ma vei lasa singur,ostenit si apasat de lipsa ta.
Te rog doar te intoarce macar pentru o noapte,sa nu racesti,caci ploaia asta inecacioasa e sireata si tu esti firava si nu vreau sa te-mbolnavesti.
Vino de-ti ia umbrela si haina mea,pe care mi-o vei inapoia atunci cand dorul nu-si va mai putea face loc in inima ta si va izbucni ca o rafala.
In schimbul hainei ofera-mi doar o privire dragastoasa sa nu-ti uit chipul sculptat cu aroma dragostei si apoi te poti retrage cu pasi mici si repezi cum obisnuiesti sa faci mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu