Pe strazile pustii ale orasului citadin o silueta misterioasa se zareste pasind timid pe trotuoarele umede.Isi oglindeste frumusetea in baltile adanci si parca ascunde un suras dupa umbrela neagra ce-i umbreste chipul dulce de copila.
Cu urme silfide si pasi repezi se grabeste printre zidurile groase si mohorate; o sugruma peretii palizi iar ploaia rece si nepasatoare parca se bucura de anxietatea ei crancena.
In singuratatea sumbra ce o inlantuie isi aminteste de toate clipele de dragoste ce le-a avut cu tine,de patul ravasit si-aroma de cafea imbibata cu amorul tau dulce si ametitor,de gandurile tandre ce i le impartaseai noapte de noapte si de inima ta ce batea neincetat pentru ea.Acum,in ploaia cea pagana se simte neputincioasa,ramasa fara de grai isi plange oful in palmele sale suave si in camasa ce ai lasat-o pe noptiera veche.
Mereu a fost diferita in ochii tuturor,uneori nu-si gasea linistea caci nimeni nu o intelegea,singurele ce-i gaseau alinarea erau slovele pustiite, intinse pe o coala de hartie patata de tristete si chin.Doar ochii ei adanciti in furtuna vietii ii descopereau traiul intr-un mod brutal si fara pic de mila,iar cel ce-i afla sufletul profund ramanea prostit pentru vecie de dulceata fiintei fara de pacat ce-o purta inauntrul sau.
Tu ai cunoscut-o cu adevarat,dar prea tarziu,cand deja sentimentele ei erau diluate de ploile de primavara si de lacrimile varsate zile-n sir.Ai modelat-o ca pe o papusa cu un mecanism stricat ce merge doar fortat,iar aduci cand reuseste sa functioneze scoate-un sunet de jale ce te ingrozeste.
Ai transformat-o intr-o umbra fara viata ce se arata printre cladirile tacute in noptile ploioase cand doar cerul ii poate fi martor durerii ce o apasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu