Iti pipai sufletul cu vorbe dulci si iti imbratisez firava-ti inima cu sarutari fierbinti.Inchizi ochii si simti cum o lacrima se rasfrange pe chipul tau catifelat,te clatini ca o barca naruita de anii trecatori si de pasarile hoinare ce s-au adapostit in interiolul ei fragil.
Ma-ntreb daca imi recunosti vocea,daca-mi simti mangaierile inmiresmate,sau doar esti imbatat de o fericire trecatoare,de clipa stingherita a necugetatului?
Ma strangi anevoios la pieptul tau,si-mi pui in par un fir de mac rosiatic ca obrajii mei arzatori,ca buzele mele amagitoare si dulci.Te asezi la pian sarutand clapele obosite,ce-si cauta linistea printre notele tale desfranate ,ce-mi gadila urechea .Pe balconul straveziu o vrabie agale-si spune oful ,indemnandu-te sa mai canti la fel de calm ca alta data.
Iti tremura mainile,te simti neputincios,ti-e frica de ziua ce va sa vie si de susurul ploii ce sta sa cada.Ma rog la cerul inghetat sa-ti spele pacatele pustii si sa te-nvete sa iubesti ca la inceput,sa-mi simti chemarea si sa ma dojenesti cum candva obisnuiai sa faci.
Te asezi in pat,cufundandu-te intr-un profund amar,si intr-o cana rece de cafea uitata pe noptiera,ma privesti cu ura,si-ncepi sa-mi dai fiori,ma sfasii cu nepasarea ta si cu eternul tau suras ironic.
De ce a trebuit sa-ti pleci sufletul la toate nelegiurile pamantesti?De ce nu m-ai ascultat si mi-ai tradat blajina fiinta?Acum totul e surpat si disipat intr-o uitare timpurie si ametitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu