Am cugetat mult la reincarnare si la viata de dinaintea celei din uter,la intunericul etern si la pace.Ma imaginam o randunea in zarea larga ce impingea norii fumeganzi cu gratia aripilor ei ostenite.Cu toate astea,poate m-am inselat si am fost doar o vrabie tremuranda ce sta la mila trecatorilor pentru o bucata de paine.
Cu totii ne inselam,ne pripim sa tragem concluzii sau vorbim prea mult.Vezi,asta e problema noastra,nu stim ce sa facem cu vorbele,echilibrul de care ne tot vorbea dascalul la scoala,noi nu il avem.Daca am fi putin mai chibzuiti si ne-am gandi la spiritualitatea cuvantului,am intelege ca de fapt viata e un simplu sirag de vorbe,dar care trebuie aranjate bine,caci sfoara e subtire si se rupe daca nu exista acel echilibru celest.
Ti-am spus,noi oamenii,fiintele astea incapatanate si repezite,ne complacem in situatia noastra banala de vorba nestavilita si uite asa pierdem perlele siragului,una cate una,cazand chiar la picioarele noastre.
Ce e mai trist e ca nu ne aplecam dupa ele,caci suntem si orgoliosi din fire,si le lasam sa se crape pe pamantul plin de colb,fara sa ne pese,iar cu trecerea timpului ne intoarcem dupa ele si nu le mai gasim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu